Asa spune o vorba! O mai auzeam din cand in cand pe bunica mea spunand-o, asta cand se mai intampla sa imprumute ceva unei vecine si nu mai primea nimic inapoi sau se intampla sa-i trebuiasca acel lucru tocamai dupa ce l-a instrainat.
De fiecare data cand sunt pusa in fata unei astfel de situatii, sa mi se ceara ceva de catre o persoana cunoscuta, apropiata, in 99% din situatii nu pot sa refuz, chiar daca as vrea sa fac acest lucru. Mare greseala!
Legea lui Murphy functioneaza perfect in acest caz....se intampla de fiecare data sa am nevoie de obiectul imprumutat indata ce l-am dat, chiar daca pana atunci imi era total nefolositor. Bine, asta este cel mai putin dureros exemplu.
Mai tragic este cand obiectul imprumutat devine dat de tot! Sa fie primit! Si-apoi stai si milogeste-te pentru lucrul tau sa-l primesti inapoi. Nu stiu cum se face ca de dat, il dau in 2 secunde, fara sa clipesc si ca sa-l recuperez stau si astept cu lunile, plus ca incerc sa devin convingatoare ca-mi trebuie, ca si cum ar trebui sa ma justific cumva pentru a-mi recupera obiectul de drept.
Imi pare rau, ca dau exemple concrete, ideea sper ca s-a inteles oricum.
Si asa cum bine se zice, in majoritatea cazurilor este valabila zicala, dai n-ai!
din pacate si eu sunt familiarizata cu aceste intamplari.sunt lucruri pe care le-am imprumutat dar nu le-am mai recuperat nici pana astazi.spre norocul creditorilor acum nu mai sunt aproape sa le cer inapoi.imi pare rau ca totusi omenia se limiteaza la un obiect
RăspundețiȘtergere