intamplari cu Maia si Bia

Am venit acasa si am gasit un tata zgribulit si infrigurat. Motivul? Cei doi ingerasi de copilasi, asa in joaca, l-au inchis pe tati pe balcon si l-au tinut acolo vreo ora, seara, la 0 grade, imbracat evident, subtire.
Cum a reusit totusi sa intre in casa dupa multe tipete si rugaminti? Eh, tot prin bunavointa celor doua mimoze, care timp de o ora s-au tot jucat, l-au tot ignorat pe tati care facea semne disperate din balcon si in cele din urma au stat sa asculte si indicatiile lui de eliberare.

Asta a fost doar una din multele ispravi ale celor doua fete cucuiete.
Si una din cele mai mari realizari ale acestui sfasit de an, este ca Bianca a renuntat la suzeta definitiv. A renuntat este impropriu spus, povestea e ca a venit un gu-gu (porumbel) rau care a luat suzeta de pe masa si-a plecat cu ea in cioc. E clar ca acel gu-gu nu se mai intoarce, iar suzeta nu mai apare...in vecii vecilor, Amin!
A fost mai usor decat speram, mai plange dupa ea cand se vede in poze cu suzi in gurita, dar revenim iar la povestea cu gu-gul rau si uita.
Are deja 2 saptamani de cand ii vad si eu fatza in intregime, cu tot cu gura!:) Si parca a inceput sa vorbeasca si mai mult...de fapt asta a fost principalul motiv pentru care am decis ca e momentul sa scoatem suzi din peisaj.
Pentru la anul avem deja planuri marete...alte renuntari, multe castiguri! Sper sa coopereze mai bine decat pana acum.

Mabi Boutique Studio la BabyExpo

Mabi Boutique Studio va asteapta in perioada 26-28 noiembrie la targul BabyExpo, standul F.05, la parter, pe partea stanga. Pregatiti-va pentru multe surprize personalizate.

Sedintele foto sau evenimentele programate pe perioada targului si pana la sfarsitul lunii noiembrie, vor avea o reducere de 20%.

Garage Sale @ Club The Gang Bucuresti - 20 noiembrie 2010

Pentru prima dată în Bucureşti, ai ocazia să participi la un Garage sale, sâmbătă 20 noiembrie, între orele 10-17,30, în clubul The Gang.
Goleşte-ţi debaraua de lucrurile pe care nu le mai foloseşti, şi „reciclează-le” la Garage Sale. Cu siguranţă păstrezi acasă multe obiecte doar pentru că sunt în stare bună şi nu te lasă inima să le arunci. Alte persoane s-ar putea să fie interesate de aceste lucruri, şi în felul acesta poţi recupera o parte din investiţia iniţială. Vino să le VINZI la Garage sale.

Tot la Garage sale poţi să descoperi chilipirurile altora, şi cine ştie, poate găseşti ceva interesant, la PREŢ SENZAŢIONAL.
Genţi, haine, role, schiuri, cărţi, reviste, bijuterii, decoraţiuni, bijuterii, veselă, cd-uri, benzi desenate, rachete de tenis, pălării, poşete, geamantane, ceasuri, calendare, prăjitoare de pâine, you name it ..... poţi să VINZI sau să CUMPERI.

Dacă vrei să participi şi să vinzi lucruri la Garage sale – dă-ne de ştire la violet.communication@gmail .com sau la numerele de telefon 0729 233 901 şi 0733 582 120 până pe 10 noiembrie. Poţi veni cu încă 1-2 prieteni(e). Taxa de participare este de 50 lei/stand (1-3 persoane)

Te aşteptăm sâmbătă 20 noiembrie în Floreasca, la The Gang. Taxa de intrare pentru cumpărători – 5 lei.

Sursa: www.thecity.ro

Donatie catre Mia's Children

Daca aveti hainute, incaltaminte si lucruri ramase mici de la copiii vostri sau rechizite, carti, jocuri si jucarii pentru copii intre 0-15 ani, le puteti dona orfelinatului Mia's Children (http://miaschildren.org/) .
Persoana care se ocupa de desfasurarea actiunii, respectiv colectarea lucrusoarelor este Simona Ritter, tel: 0724696401
Nu ezitati s-o contactati!
Multumesc

Pe frontul nostru

Nimic nou, raceala se tine scai de noi luna de luna!:( Suntem pe mai multe tratamente si nu ne pierdem speranta ca pana in 3 ani ne imbunatatim sistemul imunitar.

In rest, ne dezvoltam vocabularul si ne bucuram de fiecare cuvant nou pronuntat mai mult sau mai putin corect.

Paradoxal, dar criza ne da idei si curaj pentru a demara proiecte noi.

Deci intr-un cuvant: crestem!

Rostul

Am primit astazi pe email articolul de mai jos; trist dar adevarat! Daca aveti curiozitate si rabdare, cititi-l:

Cand te desparti din vina ta, încerci o vreme sa te lupti cu ireversibilul, îti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si renunti. Cand te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca sa întelegi ce s-a întamplat. Iei povestea de la capat, pas cu pas si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum.

La fel se întampla si atunci cand te desparti de tara ta. Dezamagit, înselat, manios, îndurerat. Nu ti-e usor s-o lasi. Tara si mama nu ti le alegi. Te asezi pe celalalt mal al lumii si cauti raspunsul: ce s-a întamplat cu tara mea de-am fost nevoit s-o parasesc.

Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.

Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pamantul si credinta.

Batranii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost private prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.

Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.

Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile "prietene".

La noi chestia asta se numeste "agricultura de subzistenta" si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca de-aia avem UE. Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui
Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!

Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.

Credinta. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un "Tatal nostru" spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.

Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada.

Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza pana gasesc un italian batran cu care se marita.
Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.

Suna-ti bunicii, pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti.
Sa traiesti.

Un articol de Bradut Florescu

Atac la galustele cu prune!

zambete si soare

ce fac veveritele noaptea

Ne-am revenit!:)

Am petrecut un weekend relaxant, la aer curat, plin de soare, cu cativa stropi de ploaie si multa distractie.
Fetele sunt foarte bine acum, si chiar au luat in greutate in ultimele zile (Maia 10,4 kg, Bianca 11 kg)!:)
Maia & Roberta Maia Bianca

Maia

Maia

Bianca

Bianca

Cand iese soarele?

Din 12 iunie suntem prin spitale. Rotavirusul ne-a stricat concediul, ne-a anulat multe vizite si intalniri cu rude care-si anuntau venirea in tara, ne-a taiat din bucuria inceputului de vara si pur si simplu ne-a epuizat fizic si mai ales psihic.

Am petrecut primele 6 zile dintr-un concediu planificat de vis, intr-un spital din Grecia, apoi am venit cu primul avion acasa, dupa care ne-am internat iar la Matei Bals, unde stam de alte 6 zile.

Mai multe nu mai am puterea si cheful necesar sa povestesc, doar ca m-am saturat de atatea perfuzii, medicamente, tristete, boala si doctori. Sunt cu moralul la pamant, urasc sa fiu in starea asta, dar numai mama cu 2 copii in spital sa nu fii!

Asta e, ne facem noi bine....asa zic de 2 luni de cand tot bolim!

2 fluturasi

Asa am aratat la prima noastra serbare de la gradi!

Mabi Boutique Studio are blog

M-am gandit ca ar fi util ca pe site-ul foto studio-ului (www.mabistudio.ro) sa existe si un blog, unde sa pot veni cu noi informatii, mai multe fotografii si mai ales, unde poate orice sa-si exprime o parere.

Asadar sunteti bineveniti sa vizitati site-ul, sa va stiu aproape si sa ne distram impreuna cu cei mici la sedintele foto.

Va astept cu mult drag!

Somn mai usor...

...ramane de vazut! De 3 nopti facem drumuri intre dormitoare, cand unul cand celalalt, suntem chiauni de cap si nu ne dorim decat sa avem o noapte linistita, cu somn neintrerupt, macar pana la 6 cand e ora de lapte.

Motivul...am trecut de la patuturile de bebe, la paturi de copii! In patuturile lor nu mai dormeau de foarte mult timp, iar formatia era, toti 4 in pat la noi in camera. Nu pot sa zic ca-mi displacea sa dorm langa fetele mele, ba chiar imi era drag si comod, mai ales cand trebuia sa le dau laptele sau sa le verific peste noapte.

Insa toate au timpul lor si am zis ca e momentul sa ne recuperam patul si camera doar pentru noi, iar ele sa fie putin mai independente si sa accepte ca au camera lor, respectiv patul lor.

Invatul are si dezvat, dar dureaza mai mult si cere multa rabdare si perseverenta.

Desi la vederea patuturilor a fost bucurie mare, seara la culcare a fost tristete. Nu ne dam batuti si acceptam faptul ca e o perioada de tranzitie, timp in care dormim mai putin, dar mai mult cu cate 30 de minute de la o noapte la alta! Exista deci speranta ca toata lumea va avea un somn de calitate.

Impresii de la "desocare"

Continuand in aproape aceeasi nota ca in postul anterior, duminica seara am ajuns si la spital, la Urgenta la Municipal. Simptome: stare de rau, tuse si dureri in capul pieptului, dureri ingrozitoare de cap, ameteala etc.
In momentul in care am intrat, m-a luat cu ameteala si mai tare! O mare de oameni de toate categoriile si minoritatile posibile, un miros groaznic, forfota si mai ales galagie. Usi glisante pe stanga si pe dreapta si o receptie in fata. La receptie mi s-a spus sa merg la "triaj", zona in care spui ce ai si ti se intocmeste o fisa. Cu fisa mergi iar la receptie, dupa care esti trimis unde ai problema: ortopedie, orl, chirurgie etc. Ei bine, eu am fost trimisa la "desocare"! Atunci nu mi se parea amuzant, acum mi se pare!
Ajunsa la "desocare" cu fisa in mana, dau de o perdea fluturanda in spatele careia zaresc multe paturi, oameni intinsi, cu perfuzii in mana, doctori mergand de colo colo si o asistenta la o masuta care prelua fisele. Am dat fisa si-am asteptat sa ma strige, aproximativ o ora. Dupa ce-am intrat m-a consultat o dna dr., mi-a spus ca imi "haraie" plamanii si sa merg sa fac o scopie pulmonara. Iar cu fisa in mana caut Radiologia....ba ca e la parter, ba la etaj...dupa 5 minute am reusit sa ajung si acolo. Am dat fisa si din nou am asteptat sa fiu strigata....inca vreo ora si ceva.
Termin cu scopia, merg din nou la "desocare". Dau fisa si iar astept....si astept....doctorita care ma consultase era disparuta! Mai astept inca vreo juma' de ora, dupa care intreb cat mai am de asteptat ca stau de 2 ore si ceva in picioare in fata perdelei si nu de alta dar pe langa faptul ca mi-e rau se facuse si ora 9 seara. Ma preia dr. si vrea sa-mi faca o perfuzie. Uouuuu zic, stati asa...cat dureaza perfuzia (500 ml am zarit ca scria in fisa). Pai zice, cam mult!
Din acel moment am cedat nervos, m-am pus pe plans si-am zis ca nu mai pot sta nici un minut, ca am 2 copii mici acasa, bolnavi care ma asteapta de aproape 3 ore, si ca e tarziu si trebuie sa-i culc, sa le dau de mancare etc. Atunci facem o injectie sa va lase durerea de cap, va dau tratamentul si puteti pleca. Injectia bineinteles ca mi-a facut-o pe un pat care putea de-a dreptul, in vazul a altor 10 oameni care erau in zona.
In tot acest timp, sotul m-a sustinut, a stat cu mine, desi era ingrijorat si alb ca varul la fata, spitalele provocandu-i rau de-a dreptul.
Am plecat finally, cu un miros intepator in nas si parca imprimat in haine, cu durerea mea de cap si cu ametelile de rigoare, acompaniata de o tuse usturatoare. Diagnosticul: traheobronsita!
Imi doresc din toata inima sa nu mai trec prin astfel de experiente si inca ma gandesc daca am fost intr-un spital de urgente, dintr-o capitala europeana sau am fost intr-un cort la marginea unui sat african.

Dupa aproape o luna si jumatate de bolit, parca incepem sa zarim si noi soarele si sa ne face planuri de iesit in parc. Fetele inca mai tusesc putin, dar acum sunt doar pe probiotice, imunizatoare si sirop de tuse, iar eu am terminat de ieri cu antibioticul si am ramas pe homeopate pt tuse si dureri de cap.

Fie soare, fie vant, viroza rezista!

Din pacate, suntem buni sa facem o reclama pentru viroze si nu impotriva lor. La mine de 3 saptamani si la fete de 2 saptamani viroza rezista si persista!:((

Nu mi s-a mai intamplat de cand ma stiu sa fiu racita atata timp, iar partea cea mai proasta este ca nu da nici un semn sa treaca.

Prima saptamana am dus-o toate pe picioare, ca orice raceala, cu muci la greu, nas infundat mai ales seara la culcare, tuse si dureri in gat. Tratament normal, cu sirop de tuse, picaturi in nas.

Dupa prima saptamana, in loc sa ne facem mai bine, ne era mai rau. Cum fetele incepusera si cu febra de cateva zile, am decis sa le vada un doctor. Cica puroi in gat, musai sa trecem pe antibiotic, plus o lista lunga de alte medicamente.

Dupa 2 zile de antibiotic, situatia era urmatoarea, febra aproape non-stop, 2 nopti cu febra 40, impachetari noaptea in prosoape ude, ciorapi cu otet, comprese pe frunte, tuse, muci, muci, muci, diaree (stomacul facut praf de la atatea medicamente), inapetenta si in cele din urma, branula in mana! Am trecut de la antibioticul pe gura la cel intravenos, 3 zile de 2 ori pe zi drumuri la spital cu fetele la tratament! (si daca am precizat cuvantul spital, fac o paranteza, sa aduc in vedere faptul ca desi am ales sa mergem sa platim ca sa fim tratati civilizat, sa nu stam la cozi, sa nu ne facem si mai rau, am ramas doar cu foooarte multi bani dati si atat. Tratamentul il faceam la 9 seara si dimineata, iar in jur de ora 11 plecam de acolo. Asteaptam 2 ore ca sa intram fix 10 minute cat sa le administreze 5 ml de ser in branula. Ca sa nu mai zic ca la distribuitor e branula 3 lei si eu o platesc in spital 36 lei!!! Dupa ce ca esti bolnav, ingrijorat, trebuie sa si astepti de-ti vine rau, si sa mai si dai carca de bani, asta faci daca ajungi cu o problema la doctor)

Situatia descrisa mai sus, a fost in cazul fetelor. In paralel, desi tot pe antibiotic de cateva zile, si eu eram din ce in ce mai rau, cu dureri de cap, gat, burta, nas infundat, ameteli, am chemat salvarea in cele din urma. Plamanul drept ceva mai incarcat, dar e doar o viroza care se manifesta diferit de la persoana la persoana si poate dura mai mult decat de obicei.

Revenind la fete, dupa 3 zile, le-am scos branula si am trecut din nou pe alt antibiotic pe gura. Sigurul lucru bun este ca nu mai fac febra, dar tusesc in continuare ca la inceput.

Si colac peste pupaza le ies si cate 2 canini.

Am obosit de atata boala, de atata stat in casa si de atatea medicamente.

Revin cand am vesti mai bune!

Prima zi de gradi

Emotii mari, zi incercata inca de la ora 5:00 dimineata, de cand n-am mai putut dormi. Cred ca prima zi de gradi e o zi emotionanta si asteptata cu mare curiozitate de catre parinti, mai mult decat de catre copii. Nu e ca prima zi de scoala, cand ei stiu ce v-a urma, cat de cat. La 2 ani, nu stiu cu ce se mananca aceasta "gradi"! Insa vor afla!

Bianca parca a stiut ca va avea nevoie de un prieten, in afara de sora-sa si n-a vrut sa iasa din casa fara catelul ei preferat.

Maia, a fost ca de obicei, incantata ca mergem cu tu-tu-ul!

N-au plans, dar s-au tinut strans de noi vreo 5 minute, pana au dat cu ochii de scari...pasiunea lor cea mai recenta!:)

Maia a luat-o prima din loc, urmata de Bia si de educatoare!

Si asta a fost...ne-am uitat dupa ele, cu inima stransa, recunosc, iar cand au ajuns sus, noi am inchis usa, pe dinafara.

Dupa 15 minute, bineinteles ca am sunat sa vad ce fac!

- Sunt bine, n-au plans, n-au intrebat de nimeni, si muta scaunele de colo-colo!:)

Sunt putin relaxata, dar peste o ora sun iar!;)

Sarbatori frumoase!

Palmieri cu scortisoara si nuca

Nici o zi fara ceva dulce. E bine, e rau, cert e ca-mi face mare placere sa experimentez retete noi si usor de facut (nu ma bag la chestii complicate). Inca o data ii multumesc Laurei pentru ideea grozava. Reteta o gasiti aici. In plus am mai adaugat si nuca pisata.

Serviti, va rog, merg la cafeaua de dimineata!

Chinezeasca e mai buna!

De la o vreme facem fite la mancare, o zi mananca una, o zi cealalta, s-au vorbit sa faca cu schimbul si sa ma scoata pe mine din minti! Am ajuns sa gatesc cate 3-4 feluri de mancare ca sa aiba printesele de unde alege...si tot degeaba! Mai nou sar peste masa de pranz, spre disperarea mea!

Dar, pentru ca vorbeam de fite, pilaful meu nu mai este bun, in schimb orezul cu legume de la Chopstix este la mare cautare. Imaginile sunt graitoare. Si in general, tot ce e de la altul e muult mai bun!

Clipe magice

Castigatoarea concursului "Clipe magice" initiat de Ziarul Copiiilor si sponsorizat de Mabi Boutique Studio a venit special la Bucuresti, impreuna cu cei 2 copii, Maria si Radu, pentru a participa la sedinta foto castigata. Nu stiu cum a fost pentru ei, dar pentru mine a fost o experienta extraordinara! Mai jos sunt cateva fotografii cu Maria, Cristina si Radu, iar pe http://www.mabistudio.ro/ mai sunt alte cateva.

de 2 ani in 4!

La multi ani iubitele mele!

Mai jos sunt cateva poze de la birthday party. S-au distrat impreuna cu Sara, Maria si Vladut. :)