sâmbătă, 21 martie 2009

Prieteni adevarati!

Specie pe cale de disparitie! Oare de ce in ziua de azi este tot mai greu sa-ti tii prietenii aproape? Oare de ce interesul ajunge mai presus de orice? Oare de ce in momentul in care apare o schimbare in viata ta, cum ar fi aparitia unui copil, oamenii tind sa stea mai la distanta? Mi-am pus de multe ori aceste intrebari, dar sincera sa fiu, inca nu sunt lamurita care este raspunsul cel mai aproape de adevar!
Inainte sa devin mama aveam cativa buni prieteni. In prezent lucrurile stau diferit, cel putin asta este perceptia mea! Si culmea, eu am ramas aceeasi, desi sunt mama si-au aparut alte responsabilitati si prioritati in viata mea, ca prietena sunt neschimbata, intotdeauna dornica de o intrevedere sau o discutie cu prietenii mei!
Si totusi ce s-a intamplat? Cativa prieteni vechi au ramas aproape, unii s-au indepartat, si din fericire mi-am facut altii noi!
Le multumesc prietenilor vechi care mi-au demonstrat in timp ca sunt adevarati, iar prietenul nu doar la nevoie se cunoaste, si le multumesc prietenilor noi, care s-au indreptat spre mine, iar eu spre ei, intalnindu-ne la jumatate si cunoscandu-ne asa cum suntem cu copil, cu catel, cu purcel si cu ce alte animalute mai avem prin casa!
Raman cei care deschid umbrela de la primul strop de ploaie, cei care se rufugiaza la prima adiere de vant! Sunt “prietenii” care te pot inlocui in clipa in care ai lipsit la un apel, nu sunt, de fapt, prietenii pe care tu-i credeai adevarati!
Raman deschisa ca intotdeauna si fericita pentru ceea ce am si nu voi pierde niciodata: iubirea neconditionata si prietenia adevarata a copiiilor si a familiei mele!


Candva, as vrea sa revin cu un alt post despre prietenie si familie...mai sunt multe de spus!

8 comentarii:

  1. prima sarcina a insemnat pentru mine o prima sita care a cernut prietenii. sita a doua a fost dupa nasterea lui Chitzi, cand am ramas cu extrem de putine prietene... care si alea sunau o data pe luna sau si mai rar... am trecut atunci prin multe faze, dorinte de razbunare, imi faceam scenarii cum sa le spun, ce sa le spun, cum sa imi vars amarul... mi-a trecut... la ce bun?

    acum dupa o a treia sita, am ramas cu o singura prietena... si e tare greu uneori...

    RăspundețiȘtergere
  2. Deci nu sunt eu paranoica, nu? Exact prin aceleasi faze am trecut si eu, cu scenarii, cu idei! Asta e, pana la urma asa afli cum sunt oamenii de fapt si n-ar trebui sa ne mai mire nimic!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu, nu esti paranoica! Si la mine s-au schimbat prietenii dupa nasterea lui Vladut. Ei...niciun regret, asta-i viata...

    RăspundețiȘtergere
  4. Cred ca tuturor ni s-au schimbat prioritatile, astfel incat dupa ce ai unul, doi sau mai multi copii, ne raman cel mai mult alaturi cei care au acelasi statut; fie din cauza acelorasi preocupari, griji sau bucurii.
    Eu ma numar printre fericite inteleg, pentru ca dupa nastere, nu numai ca mi-au ramas prietenii, dar am muuuuult mai multi :)).....poate si pentru ca sunt genul de persoana care "adun" lumea in jurul meu.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ruxel, esti o fericita! Si ai dreptate, se schimba prioritatile in viata, dar prietenii daca sunt adevarati, ar trebui totusi sa ramana aproape, asta e parerea mea! Mai ales la cate posibilitati de comunicare sunt acum, chiar nu e greu sa mentii o relatie, macar de "buna ziua" o data la 2 sapt-1 luna!

    RăspundețiȘtergere
  6. @Laura: bineinteles ca o relatie se poate mentine, chiar pentru mai mult de un "buna ziua" o data la 2 sapt.-1 luna; daca as fi patit asa ceva, mi-as fi pus evident intrebarea daca acei oameni mi-au fost prieteni si inainte. Eu privesc totul prin prisma mea si a felului meu de-a fi. Adica nu m-as putea schimba asa de radical! Bineinteles ca prieteni adevarati am numai cativa, insa nici cei "ocazionali" nu s-au departat de tot. Imi pare rau ca a trebuit sa simti asta pe pielea ta, dar cred ca ai doar de invatat din asta....

    RăspundețiȘtergere
  7. mie mi s-a intamplat de multe ori sa-mi dau seama cat de veritabili sunt prietenii mei..si am ajuns la concluzia ca nu ai nevoie de o gasca de prieteni..doi ajung si restul: cunoastinte..;)

    RăspundețiȘtergere
  8. Eheeei ... ce post dureros de adevărat!!! Eu am pierdut prieteni mulți când am plecat din țară. Deși nu credeam că e posibil, mesajele, e-mailurile, nu doar că s-au împuținat, dialogul a devenit din ce în ce mai rece ... pe scurt, s-a dus tot.
    Apoi, vorba Bogdanei, am pierdut alți prieteni la intrarea în clubul mămicilor, site care au cernut ce mai era de cernut.
    La ora actuală mă laud doar cu prieteni virtuali și câțiva amici.
    Dar pe de altă parte dacă e să pun totul în balanță - ce-am câștigat, familia mea, cântărește infinit mai mult! :)
    Blogosfera să trăiască pt restul!

    RăspundețiȘtergere

Comentarii aici