joi, 20 mai 2010

Mabi Boutique Studio are blog


M-am gandit ca ar fi util ca pe site-ul foto studio-ului (www.mabistudio.ro) sa existe si un blog, unde sa pot veni cu noi informatii, mai multe fotografii si mai ales, unde poate orice sa-si exprime o parere.
Asadar sunteti bineveniti sa vizitati site-ul, sa va stiu aproape si sa ne distram impreuna cu cei mici la sedintele foto.
Va astept cu mult drag!

miercuri, 19 mai 2010

Somn mai usor...

...ramane de vazut! De 3 nopti facem drumuri intre dormitoare, cand unul cand celalalt, suntem chiauni de cap si nu ne dorim decat sa avem o noapte linistita, cu somn neintrerupt, macar pana la 6 cand e ora de lapte.
Motivul...am trecut de la patuturile de bebe, la paturi de copii! In patuturile lor nu mai dormeau de foarte mult timp, iar formatia era, toti 4 in pat la noi in camera. Nu pot sa zic ca-mi displacea sa dorm langa fetele mele, ba chiar imi era drag si comod, mai ales cand trebuia sa le dau laptele sau sa le verific peste noapte.
Insa toate au timpul lor si am zis ca e momentul sa ne recuperam patul si camera doar pentru noi, iar ele sa fie putin mai independente si sa accepte ca au camera lor, respectiv patul lor.
Invatul are si dezvat, dar dureaza mai mult si cere multa rabdare si perseverenta.
Desi la vederea patuturilor a fost bucurie mare, seara la culcare a fost tristete. Nu ne dam batuti si acceptam faptul ca e o perioada de tranzitie, timp in care dormim mai putin, dar mai mult cu cate 30 de minute de la o noapte la alta! Exista deci speranta ca toata lumea va avea un somn de calitate.

miercuri, 12 mai 2010

Impresii de la "desocare"

Continuand in aproape aceeasi nota ca in postul anterior, duminica seara am ajuns si la spital, la Urgenta la Municipal. Simptome: stare de rau, tuse si dureri in capul pieptului, dureri ingrozitoare de cap, ameteala etc.
In momentul in care am intrat, m-a luat cu ameteala si mai tare! O mare de oameni de toate categoriile si minoritatile posibile, un miros groaznic, forfota si mai ales galagie. Usi glisante pe stanga si pe dreapta si o receptie in fata. La receptie mi s-a spus sa merg la "triaj", zona in care spui ce ai si ti se intocmeste o fisa. Cu fisa mergi iar la receptie, dupa care esti trimis unde ai problema: ortopedie, orl, chirurgie etc. Ei bine, eu am fost trimisa la "desocare"! Atunci nu mi se parea amuzant, acum mi se pare!
Ajunsa la "desocare" cu fisa in mana, dau de o perdea fluturanda in spatele careia zaresc multe paturi, oameni intinsi, cu perfuzii in mana, doctori mergand de colo colo si o asistenta la o masuta care prelua fisele. Am dat fisa si-am asteptat sa ma strige, aproximativ o ora. Dupa ce-am intrat m-a consultat o dna dr., mi-a spus ca imi "haraie" plamanii si sa merg sa fac o scopie pulmonara. Iar cu fisa in mana caut Radiologia....ba ca e la parter, ba la etaj...dupa 5 minute am reusit sa ajung si acolo. Am dat fisa si din nou am asteptat sa fiu strigata....inca vreo ora si ceva.
Termin cu scopia, merg din nou la "desocare". Dau fisa si iar astept....si astept....doctorita care ma consultase era disparuta! Mai astept inca vreo juma' de ora, dupa care intreb cat mai am de asteptat ca stau de 2 ore si ceva in picioare in fata perdelei si nu de alta dar pe langa faptul ca mi-e rau se facuse si ora 9 seara. Ma preia dr. si vrea sa-mi faca o perfuzie. Uouuuu zic, stati asa...cat dureaza perfuzia (500 ml am zarit ca scria in fisa). Pai zice, cam mult!
Din acel moment am cedat nervos, m-am pus pe plans si-am zis ca nu mai pot sta nici un minut, ca am 2 copii mici acasa, bolnavi care ma asteapta de aproape 3 ore, si ca e tarziu si trebuie sa-i culc, sa le dau de mancare etc. Atunci facem o injectie sa va lase durerea de cap, va dau tratamentul si puteti pleca. Injectia bineinteles ca mi-a facut-o pe un pat care putea de-a dreptul, in vazul a altor 10 oameni care erau in zona.
In tot acest timp, sotul m-a sustinut, a stat cu mine, desi era ingrijorat si alb ca varul la fata, spitalele provocandu-i rau de-a dreptul.
Am plecat finally, cu un miros intepator in nas si parca imprimat in haine, cu durerea mea de cap si cu ametelile de rigoare, acompaniata de o tuse usturatoare. Diagnosticul: traheobronsita!
Imi doresc din toata inima sa nu mai trec prin astfel de experiente si inca ma gandesc daca am fost intr-un spital de urgente, dintr-o capitala europeana sau am fost intr-un cort la marginea unui sat african.

Dupa aproape o luna si jumatate de bolit, parca incepem sa zarim si noi soarele si sa ne face planuri de iesit in parc. Fetele inca mai tusesc putin, dar acum sunt doar pe probiotice, imunizatoare si sirop de tuse, iar eu am terminat de ieri cu antibioticul si am ramas pe homeopate pt tuse si dureri de cap.

marți, 4 mai 2010

Fie soare, fie vant, viroza rezista!

Din pacate, suntem buni sa facem o reclama pentru viroze si nu impotriva lor. La mine de 3 saptamani si la fete de 2 saptamani viroza rezista si persista!:((
Nu mi s-a mai intamplat de cand ma stiu sa fiu racita atata timp, iar partea cea mai proasta este ca nu da nici un semn sa treaca.
Prima saptamana am dus-o toate pe picioare, ca orice raceala, cu muci la greu, nas infundat mai ales seara la culcare, tuse si dureri in gat. Tratament normal, cu sirop de tuse, picaturi in nas.
Dupa prima saptamana, in loc sa ne facem mai bine, ne era mai rau. Cum fetele incepusera si cu febra de cateva zile, am decis sa le vada un doctor. Cica puroi in gat, musai sa trecem pe antibiotic, plus o lista lunga de alte medicamente.
Dupa 2 zile de antibiotic, situatia era urmatoarea, febra aproape non-stop, 2 nopti cu febra 40, impachetari noaptea in prosoape ude, ciorapi cu otet, comprese pe frunte, tuse, muci, muci, muci, diaree (stomacul facut praf de la atatea medicamente), inapetenta si in cele din urma, branula in mana! Am trecut de la antibioticul pe gura la cel intravenos, 3 zile de 2 ori pe zi drumuri la spital cu fetele la tratament! (si daca am precizat cuvantul spital, fac o paranteza, sa aduc in vedere faptul ca desi am ales sa mergem sa platim ca sa fim tratati civilizat, sa nu stam la cozi, sa nu ne facem si mai rau, am ramas doar cu foooarte multi bani dati si atat. Tratamentul il faceam la 9 seara si dimineata, iar in jur de ora 11 plecam de acolo. Asteaptam 2 ore ca sa intram fix 10 minute cat sa le administreze 5 ml de ser in branula. Ca sa nu mai zic ca la distribuitor e branula 3 lei si eu o platesc in spital 36 lei!!! Dupa ce ca esti bolnav, ingrijorat, trebuie sa si astepti de-ti vine rau, si sa mai si dai carca de bani, asta faci daca ajungi cu o problema la doctor)
Situatia descrisa mai sus, a fost in cazul fetelor. In paralel, desi tot pe antibiotic de cateva zile, si eu eram din ce in ce mai rau, cu dureri de cap, gat, burta, nas infundat, ameteli, am chemat salvarea in cele din urma. Plamanul drept ceva mai incarcat, dar e doar o viroza care se manifesta diferit de la persoana la persoana si poate dura mai mult decat de obicei.
Revenind la fete, dupa 3 zile, le-am scos branula si am trecut din nou pe alt antibiotic pe gura. Sigurul lucru bun este ca nu mai fac febra, dar tusesc in continuare ca la inceput.
Si colac peste pupaza le ies si cate 2 canini.
Am obosit de atata boala, de atata stat in casa si de atatea medicamente.
Revin cand am vesti mai bune!